Si fiindc-o ai ,te apasa sub vorbe care dor
Daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred
Si-i ierti si nu te superi de indoiala lor
Daca de asteptare nu ostenesti nicicand
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept
Daca izbit de ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant si de-ntelept
Daca visezi,dar visul stapan de nu ti-l faci
Sau gandul,desi judeci,nu-ti este unic tel
Daca-ncercand triumful sau prabusirea taci
Si poti prin amandoua trecand sa fii la fel
Daca induri sa afli cinstitul tau cuvant
Rastalmacit,naivii sa-l duca in ispita
Sau truda vietii tale inspulberata-n vant
De poate iar sa-nalte unealta-ti prea cinstita
Daca poti gandul,nervii si inima sa-i pui
Sa te slujeasca inca peste puterea lor,
Desi in trupul firav o alta forta nu-i
Afara de vointa ce le impune "spor "
Daca ajungi sa umplii minutul trecator
Cu saizeci de secunde de vesnicii mereu
Vei fi pe-ntreg pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate ,un OM copilul meu !
