"ALPIN-SALTUL TEHNOLOGIC AL ANILOR '80"
La sfârştul anilor 1980, la nivelul producţiei de autocamioane, se contura necesitatea construcţiei de autocamioane cu portanţă şi putere mărită. În anul 1981, au apărut primele informaţii despre noua familie de autocamioane de la Roman denumită DAC. Apariţia acestei noi familii de autocamioane s-a datorat şi limitărilor determinate de licenţa MAN. Familia nouă de autocamioane a fost lansată în presa de atunci cu apelativul de ALPIN.
Rivali
În Europa anilor 1979-1982, motoarele fabricate de principalii constructori de camioane erau: MAN, opt cilindri în V 400 CP, lansat în anul 1979; Scania, opt cilindri în V 375 CP; Volvo 360, şase cilindri în linie; Renault 350 CP, opt cilindri în V; Mercedes-Benz, 280-440 CP, opt cilindri în V; Magirus Deutz, motoare răcite cu aer V8 de 320 CP.
Dintre ţările socialiste se remarca TATRA, cu o nouă familie de motoare, care aveau 10 cilindri în V şi 280 CP( T3-929-11), respectiv 12 cilindri în V şi 320 CP aspirat şi 360 CP turbo supraalimentat (T3-930). Firma cehă LIAZ producea motoare cu şase cilindri în linie turbo supraalimentate şi cu răcire intermediară, motoare care dezvoltau 320 CP/2.000 rpm. În URSS exista familia de motoare MAZ cu opt cilindri în V de 320 CP turbosupraalimentat, motoare care echipau autocamioanele MAZ 6422 şi mai târziu Kraz. Firma Iugoslavă din Serbia FAP producea şi ea sub licenţă Mercedes–Benz motoare cu puteri de 320 CP. Motoarele opt în V şi 320 CP de la Mercedes-Benz aveau un consum de 231 g/kWh, de aceea putem spune că motorul fabricat la Braşov era chiar performant.
Astfel, lumea proiectanţilor şi constructorilor de la Întreprinderea de Autocamioane Braşov a primit o nouă provocare. Datorită acesteia s-au proiectat şi construit punţile motoare de 11 tone, respectiv 13 tone, cu reductor planetar montat în butucul roţii, respectiv, punţile motoare directoare faţă, cu sarcina de 6,5 tone. Aceste punţi motoare aveau şi ele reductoare planetare montate în butucul roţi. Viitorul avea să le consacre după numele de AB (Autocamioane Braşov). Dacă, la început, şoferii erau iubitori de punţi RABA, după aparţia AB-urilor, aceştia le-au acceptat cu plăcere.
Motorizarea familiei de autocamioane Roman suferea la capitolul performanţe, respectiv, putere, moment şi consum de combustibil. Licenţa de motoare de la MAN era limitată.
Proiectarea noului motor avea să fie făcută de Institutul Naţional de Motoare Termice( INMT) filiala Braşov, condus de către ing. Constantin Haşegan. Institutul a dispărut în anii din urmă ai acestei democraţii originale. Colectivul de proiectare a acestui motor a fost condus de către Ing. Albu Nicolae, pe care l-am cunoscut în anul 1988. Verificarea concepţiei a fost efectuată la Institutul AVL List din Graz, Austria. Astfel se face că, în octombrie 1982, la TIB '82 a fost prezentat autotractorul DAC 16.320 FS (4X2) şi semiremorca basculantă.
Motorul 1240 V8 DT, realizat la filala INMT din Braşov, avea următoarele caracteristici constructive: opt cilindri în V; alezaj-123 mm; cursă-130 mm; raportul de comprimare 17,4:1; putere nominală 235 kW/320 CP/2.600 rpm şi momentul motor maxim 961 Nm/1.600 rpm. Ordinea de aprindere era A1-A2-B3-A3-B2-B4-A4-B1. Masa motorului era de aproximativ 1050 kg. Consumul de combustibil era de 228 g/kWh sau 167,6 g/ CPh. Presiunea de injecţie dată de constructor era de 240 daN/cm2, cu pompă de injecţie în linie. Motorul avea un bloc motor cu cilindri dispuşi în V, unghiul V-ului era de 900. Blocul motor era construit din fontă. Fiecare cilindru avea chiulasă proprie, ceea ce constituia o soluţie modernă. Pistoanele erau fabricate din aluminiu turnat sub presiune, cu inel interior de răcire. Pistonul avea doi segmenţi de compresie şi unul de ungere.
Supraalimentarea se realiza cu o turbosuflantă de tip H3 0270 A/A 30A3, fabricată în România după licenţa Holset. Instalaţia de ungere era forţată cu pompă antrenată mecanic şi două filtre de ulei. Instalaţia electrică montată pe motor funcţiona la o tensiune de 24 V, cu un alternator de 1120 W şi un electromotor (starter) de 9 CP.
Trebuie amintit faptul că acest motor a fost dezvoltat continuu. Astfel, în anul 1986, motorul prezentat la TIB '86 dezvolta 360 CP/ 2.600 rpm. Comparativ cu varianta iniţială, acesta dezvolta un moment motor 111 daNm/ 113 mkg/ 1.600 r.p.m.; consumul de combustibil era 228 g/kWh–167 g/CPh. Acest motor dezvolta în varianta de supraalimentare cu răcire intermediară 410 CP/2.600 rpm.
Puterea acestui motor, dacă se continua dezvoltarea lui prin supraalimentarea înaltă cu două turbosuflante şi folosirea răcirii intermediare şi a unui sistem de injecţie performant, putea să ajungă la valori foarte mari. În sensul celor prezentate trebuie să amintim faptul că, în perioada respectivă, era o criză de materii prime şi astfel calitatea unor repere era modestă.
Pentru corectitudinea datelor prezentate, autorul a folosit atât documentaţia producătorului, dar şi datele prezentate de INUFA Katalog (International Nutzfahrzeug-Katalog; Catalog international des vehicules utilitares; Internaţional Catalgue of Comercial Vehicules) din anii 1989 şi 1991. Deja din cataloagele anilor 1994-2001 nu s-au mai prezentat date despre autocamioane ROMAN echipate cu astfel de motoare.
Pentru cititorii mai tineri, trebuie să amintim faptul că INUFA Katalog a fost, până în anul 2001, unul dintre cele mai prestigioase cataloage de autocamioane din lume. La această dată nu există un catalog atât de documentat în ceea ce priveşte construcţia de autocamioane, autobuze şi vehicule speciale. În acest catalog a fost prezentat doar motorul de 320 CP.
Pozele prezentate pe unele site-uri despre aceste autocamioane sunt din anul 1984, de la EREN 40, expoziţie omagială ţinută la complexul expoziţional de la Piaţa Presei Libere, cu ocazia zilei de 23 August, şi de la TIB '84. Cel mai mare salt tehnologic al acestei familii de autocamioane a fost prezentat la TIB 1986, atunci când autocamioanele DAC au fost echipate cu schimbătoare de viteză FULLER, suspensie pneumatică a cabinei, volan reglabil, un post de conducere modern şi motoare de 360 CP.
Lansarea, în anul 1984, a familiei de autocamioane ROMAN ALPIN a lansat şi forma de apărătoare de roată la cabina lungă din două segmente. Astfel s-a renunţat la forma cunoscută de la MAN.
Anul 1989 a marcat cea mai mare dezvoltare a acestui motor. Pe baza dimensiunilor fundamentale, s-a realizat un nou motor cu 12 cilindri în V, motor care dezvolta 520 CP/ 2.600 rpm. Motorul l-am văzut şi studiat. În anul respectiv, era montat pe un autotractor 6X4 cu semiremorcă frigorifică.
Printre cele mai fabricate autocamioane DAC echipate cu motoarele V8 au fost DAC 16.320 F autocamion; DAC 16.320 FS autotractor; DAC 32.360 DFS autotractor şi DAC 30.320 DFK. Variante de autotractoare cu tracţiune integrală 6X6 au fost livrate împreună cu semiremorci destinate exploatărilor petroliere din străinătate. Întreprinderea de Construcţii Braşov au achiziţionat remorchere 6X6, cu puteri de 320 CP şi 360 CP. Numărul unităţilor achiziţionate nu este cunoscut de autor, dar toate exemplarele prezentate la TIB '84 şi TIB '86 au fost achiziţionate de către această întreprindere.
Motoarele 1240 V8 DT au echipat şi autocarele ROMAN 112 RDT, fabricate la fosta uzină Autobuzul. În acest context, trebuie precizat faptul că unele variante ale acestui motor au fost utilizate şi la propulsia transportoarelor blindate.
Din analiza fişelor tehice ale diverselor tipuri de autovehicule DAC echipate cu un astfel de motor, se poate observa că viteza maximă dezvoltată de aceste autocamioane era cuprinsă între 90-117 km/h. Un autotractor 16.360 FS a fost dat pentru transporturi la ITIA (Întreprinderea de Transporturi Internaţionale Auto-Bucureşti). Din poveştile perioadei, acest autotractor "fugea" mai tare decât Volvo.
Întreprinderea de transporturi Intertrans avea, în anul 1989, mai multe autotractoare DAC 26.360 FS cu semiremorci destinate transporturilor de containere de 40".
Armata Română avea nevoie de remorchere, atât pentru unităţile de artilerie, cât şi pentru unităţile operative de tancuri. Braşovenii de la Autocamioane au răspuns acestui deziderat, prin autoremorcherul DAC 31.320/360 VFAEG. După 1994, acest autovehicul a fost echipat cu un motor Deutz BF6M1015C. Autoremorcherul DAC 21.320/360 VFAEG era competitiv cu TATRA 815 8X8 Kolos sau TATRA 813 8X8 Kolos. Autoremorcherele militare produse după 1994 s-au fabricat sub indicativul 21.410 VFAEG.
Datorită lipsei de piese de schimb pentru alte autovehicule de import, aceste motoare au fost montate şi pe autospeciale de foraj Magirus Deutz 32.310. În anul 1988, am mers cu un astfel de autocamion echipat cu motorul 1240 V8 DT. Şoferul s-a declarat mulţumit de motor, chiar dacă masca faţă a cabinei şi capota au fost modificate pentru a putea monta radiatorul.
Echiparea noii familii de autocamioane cu motoarele 1240 V8 DT a necesitat proiectarea şi fabricarea unor noi schimbătoare de viteze la fabrica de la Sfântul Gheorghe. Pentru aceste autovehicule s-au fabricat schimbătoarele de viteze: 9 S 125 P. 16 C/S 140 PL şi 16 C/S 160 PR9 vezi fig.
. Indicativul C=craboţi sau pietre de culisă, aşa cum erau trecute în nomenclatoarele de achiziţii până în anul 1989, respectiv S=sincroane. Cifra 140 sau 160 reprezintă momentul de intrare în schimbătorul de viteze.Dacă cei care au condus ţara ar fi analizat cu suflet, dar şi cu pertinenţă, viitorul industriei de autovehicule, respectiv, autocamioane, aceste motoare nu ar fi doar istorie. Ele ar fi constituit o bază pentru generaţile viitoare de autocamioane.
