Istoric al automobilismului sportiv din România

Moderator: costy84

Post Reply
User avatar
Schumy
Membru de elita
Membru de elita
Posts: 767
Joined: 04 Jan 2008, 18:04
Location: Bucuresti

Istoric al automobilismului sportiv din România

Post by Schumy »

[modifică] Până în 1905
Apariţia “trăsurilor fără cai” cu motoare cu explozie, în Europa, la sfârşitul secolului trecut, a fost primită cu mult interes, încă de la începuturile îndrăsneţei realizări şi de către “amatorii români”.
România, împreună cu alte naţiuni care, la semnalul de start, în Franţa, au participat cu primele autoturisme concepute şi construite cu convingerea tenace că viitorul este rezervat locomoţiei mecanice pe căile rutiere, lansând primele automobile, s-a grăbit să importe şi să popularizeze utilizarea noilor vehicule. Astfel că ,, orăşenii şi ţăranii dunăreni “ au început să mâne încă din 1896 ,,carele de foc” ,, mergând fără a folosi şinele de cale ferată “.
România a avut un rol similar cu cel avut ceva mai târziu în dezvoltarea vehiculelor aeriene, ea înscriindu-se în procesul de răspândire a utilizării automobilului cu modesta sa contribuţie. Se ştie că, la fel ca inginerul român Traian Vuia, care, deja din 1905, cu puţin înaintea fraţilor Wright înşişi, reuşea un zbor cu un obiect mai greu ca aerul la Issy les Molineaux, un alt inginer român, Vasesco, educat la Şcoala Centrală, conducea în 1880, pe străzile Parisului, unul din primele automobile cu vapori care era construit în scopul transportului de pasageri, acest automobil fiind invenţia sa şi ale cărei relicve se găsesc la loc de onoare la Muzeul Şcolii Politehnice din Bucureşti, printre ai cărei profesori s-a numărat cu distincţie şi inginerul Vasesco.
România a fost printre primele ţări care au introdus automobilul în circulaţie, înainte de sfârşitul secolului al XIX-lea. Primul automobil a apărut în România în Martie 1898, purtând numele de trăsură-mobil, fiind adus la Bucureşti de Dr. Thomas Tomescu, care şi-l cumpărase la prima expoziţie de automobile ce avusese loc în vara anului 1896, la Londra.
Apoi au urmat: un Panhard-Levassor, model 1898, două-trei exemplare dintre primele ,,Tonneaux” de Dion Bouton şi, în 1903, un ,,Vermorel” aparţinând tânărului prinţ George V. Bibesco.
Automobiliştii români s-au aflat printre cei dintâi performeri din lume. In anul 1901 circulau în Bucureşti 12 automobile, între care şi un Buick - o celebritate mondială la acea dată. Cu acest automobil George Valentin Bibescu - pionier al automobilismului românesc şi al turismului automobilistic european - face una dintre primele curse europene, o nemaipomenită cursă, venind de la Geneva la Bucureşti în 73 de ore. Intregul traseu de 1827 km, fusese parcurs cu viteza medie de 25 km pe oră - record mondial la acea vreme pentru turismul automobilistic. Aceasta a fost prima victorie românească în afara graniţelor ţării şi, totodată, începutul turismului automobilistic european.
România a fost, de altfel, a şasea ţară din lume (după Franţa, S.U.A., Anglia, Germania şi Italia) care a organizat curse de automobile. La începutul anului 1904 existau în România 51 de automobile, iar românii sunt cei care inaugureaza turismul intercontinental, fiind primii care reusesc un raid "de plăcere" din Europa până în Asia.
Faţă de interesul general manifestat, amatorii şi proprietarii de automobile din România, un grup de pasionaţi ai automobilului din Bucureşti şi al competiţiilor automobilistice s-a întrunit în primăvara anului 1904, la 5 Aprilie, în saloanele *Hotelului Bulevard* din Bucureşti, a hotărât şi a semnat actul de înfiinţare a primei asociaţii a automobiliştilor din ţara noastră. Printre membrii fondatori şi ai Comitetului de Conducere al Automobil Clubului Român se număra Mihai Şuţu-preşedinte onorific, prinţul GEORGE VALENTIN BIBESCU–preşedinte, G. ASSAN–vicepreşedinte şi ALEXANDRU DARVARI – secretar şi casier. Automobil Clubul Român a fost al zecelea club automobilistic din Europa.
Evenimentul a fost inserat şi în ziarul “Universul”, din 6 aprilie 1904, prin următorul text: “Aseară a avut loc la Otelul Boulevard o întâlnire a mai multor amatori care au pus bazele unei societăţi automobilistice”.
După câteva zile de la constituire la 9 aprilie 1904, cotidianul ,,ULTIME INFORMAŢIUNI” revenea asupra acestui subiect, menţionând: ,,Am anunţat că în Bucureşti s-a înfiinţat un club de automobilişti români. ... Clubul a aprobat, cu mici modificări, regulamentul alcătuit de Poliţia Capitalei relativ la circulaţia automobilelor”.
În 1904, anul înfiinţării Automobil Clubului Român, s-a desfăşurat şi prima cursă automobilistică din România, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu-Bucureşti şi retur, pe distanţa de 120 km. Câştigătorul cursei a fost G.V. Bibescu. Plecarea falnicelor mașini a început la ora 10:30 – din cinci în cinci minute câte una. Participarea la cursă, în echipajul lui Bibescu și o femeie Marta Bibescu, prima conducătoare auto brevetată din România . Printre ceilalți cutezători care au făcut parte din echipajele mașinilor concurente se mai aflau: Jean Cămărășescu, un viitor campion al volanului și George Simion, țăran din Buzău, bun mecanic auto, profesorul de mai târziu al primei școli de șoferi din București. A fost ”o năprasnică întrecere”, cum au denumit-o ziarele timpului. La data aceea numărul de automobile din ţara noastră se ridica la 70. S-au înscris la întrecere nouă mașini – cele mai puternice și mai încercate aflate atunci în București. Startul l-au luat însă numai șase, celelalte neputând porni în ziua respectivă. Cele șase trăsuri-automobile (cum mai erau încă denumite) s-au aliniat pentru start la Filaret, lângă fântâna Cantacuzino. Acești temerari au fost:

George Valentin Bibescu - MERCEDES
Leon Leonida - MERCEDES
N. Niculescu Iarca - CUDELL
C. Vidal - GOBRON
Al. Prager - OLDSMOBILE
Alexandru Darvari - FIAT
Notabilitățile Giurgiului anunțate din timp prin telefon de începerea cursei și apoi de goarna ultimului jandarm, asistă la sosirea vijelioaselor mașini. Arbitrii notează: Bibescu a terminat itinerarul București-Giurgiu (63km) în 58 de minute Leonida – același timp; Vidal – 119 minute; Niculescu Iarca – 120; Darvari și Prager câte 152 minute. După o odihnă de trei ore s-a dat plecarea pentru înapoiere. Au luat startul aceeași șase bravi, dar doi din ei nu s-au mai prezentat în fața comisiei care-i aștepta la București. Niculescu și-a pierdut pe drum radiatorul, iar Vidal a rămas la Jilava unde-i explodase un cauciuc și i se stricase cutia de viteze. Gobronul său a fost adus târziu noaptea la București, într-una din căruțele care fuseseră pregătite din vreme pe traseu pentru astfel de eventualități.
Cursa a fost terminată de numai 4 concurenţi, fiind declaraţi învingători absoluţi numai 2: George Valentin Bibescu-108 minute, deci cu o medie orară de 66 de km ş¡ Leon Leonida-120 minute, cu o medie orară de 63 de km.
Aceștia au fost deci primii campioni oficiali ai României la întrecerile auto. In zilele noastre media de 66 km/h pare infimă și lipsită de spectaculozitate, dar pentru acea vreme era de-a dreptul uluitoare ținând cont de caracteristicile tehnice ale automobilelor și de starea nu tocmai bună a drumurilor.
Este suficient să privim mașinile participante pentru a admite că peste media obținută nu s-ar fi putut trece. De altfel în epoca respectivă nimeni nu depășise în Europa performanțele lui Bibescu, la cursele de regularitate pe șosele publice.
Ziarele de atunci scriau : ”Și astfel cursa aceasta năprasnică, în care și-au riscat viața atâția oameni, s-a încheiat cu bine, fără nici un accident, numai că o cioară rătăcită s-a lovit în zbor de unul din cursanți, rănindu-l la cap.
A fost un succes care a adus automobilismului românesc primele sale galoane de prestigiu.
Doi ani mai târziu – la 19 noiembrie - cursa a fost repetată pe aceeași rută dar cu alte mașini și, în parte, cu alți concurenți. Au alergat:

George Valentin Bibescu – MERCEDES
Jean Cămărășescu – MERCEDES
Leon Leonida – GABRON
N. Lahovari – BERLIET
Ion Maican – HUBERT
A câștigat Jean Cămărășescu pe Mercedes, realizând o medie orară de 82 km/h.
Acestea au fost începuturile curselor auto din România ce au consacrat primele nume rămase înscrise cu litere de aur în istoria competițiilor naționale de automobilism.

User avatar
Schumy
Membru de elita
Membru de elita
Posts: 767
Joined: 04 Jan 2008, 18:04
Location: Bucuresti

Re: Istoric al automobilismului sportiv din România

Post by Schumy »

1906-1914
Mişcarea automobilistică românească începe a se afirma, astfel că ACR s-a afiliat, în anul 1905, la Asociaţia Internaţională a Automobil Cluburilor Recunoscute (astăzi: Federaţia Internaţională a Automobilului).

In 1905 automobiliştii George Valentin Bibescu, Leon Leonida, Mihail Ferekide însoţiţi de două femei - Marta Bibescu şi Maria Ferekide - şi de scriitorul francez Claude Anet, fac cel mai îndrăzneţ voiaj al timpului, cu trei automobile decapotabile, plecând de la Galaţi, în luna aprilie şi ajungând la Ispahan, fosta capitală a Persiei, în iunie. "Puternicele" automobile folosite în acest îndrăzneţ raid (16, 20 şi 40 CP) au transportat, prin praful şi noroaiele stepelor, 7 turişti, 28 de geamantane, 6 cufere, 15 bidoane cu benzină şi 10 carabine folosite la apărarea caravanei. In cartea "La Perse en automobile", pe care Claude Anet a scris-o cu această ocazie, istovitoarea expediţie este denumită "prima excursie automobilistică intercontinentală din lume".

La Bucureşti, la 8 noiembrie 1906 s-a organizat prima cursă de viteză (cursa kilometrului lansat) pe un traseu amenajat pe Şoseaua Kiseleff, între Piaţa Victoriei şi Bufet (restaurantul “Doina” de azi). Pe primul loc se clasează LEON LEONIDA cu un automobil GOBRON de 60 C.P.

In anul 1906, la Bucureşti, în cadrul Automobil Club Român a luat fiinţă prima şcoală pentru învăţarea conducerii autovehiculului. De asemenea, în 1906 apare REVISTA AUTOMOBILĂ, ca organ oficial al clubului. A apărut cu intermitențe, din ianuarie 1906 până în iulie 1916; din octombrie 1919 până în decembrie 1922; din octombrie 1926 și până în 1929, tipărită la 467 Publicații Editura Cartea Românească.
Fondatorul revistei a fost I. Cămărășescu, director, G. Costescu, până în luna mai 1921. A suferit nenumărate schimbări: din 16 iunie 1907 se specifică că este Organ oficial al ACR și al Sporturilor Atletice Române, Automobilism, Aeronautică, Hipism, Atletism. În 15 martie 1910 se înlocuiește denumirea „și al Sporturilor Atletice Române cu ... și al principalelor Asociațiuni Sportive din țară. La data de 15 aprilie 1910 se denumește Organ al tuturor sporturilor, Automobilism, Aeronautică, Hipism, Atletism, la care se adaugă: conține Buletinul Oficial al Automobil Clubului Român și principalelor Asociațiuni Sportive din țară. Din luna septembrie 1910 se renunță la cuvintele: Automobilism, Aeronautică, Hipism, Atletism, până în luna decembrie când reapar. În 1911 denumirea revistei este iarăși schimbată: ... Revista ilustrată a tuturor sporturilor, iar din ianuarie 1913, pe manșeta revistei s-a adăugat: Organ Oficial al Automobil Clubului Român și al Federației Societăților Sportive din România. După mai multe modificări nesemnificative, în octombrie 1919 la textul anterior se adaugă o informație care mărește sensul mesajului revistei: ... magazin lunar ilustrat de artă și sport. Revista reapare în 1926 cu titlul modificat: Automobil & Sport, revistă ilustrată de automobilism, aviație, hipism și toate sporturile atletice.
Seria performanţelor înregistrate de români în competiţiile internaţionale o deschide Ion Maican în anul 1906. El participă la o cursă de viteză în coastă organizată în Franţa la Chateau-Thierry, clasându-se al treilea din 90 de concurenţi. Automobilul care i-a adus victoria fusese construit de francezul Tourand şi avea 60 CP. Maican practica automobilismul din 1903, fiind unul dintre aşii volanului românesc.
Tot în 1906 îşi înscrie numele printre marii turişti europeni un alt român - Nestor Cincu - din Bucureşti, care face un foarte reuşit circuit, Bucureşti-Nisa-Paris-Bucureşti, la bordul unui automobil decapotabil avându-i drept pasageri pe cei doi copii ai săi şi soţia sa.
Pentru merite deosebite în sprijinirea Automobil Club Român, în anul 1907, domnii Take Ionescu, ministrul de finanţe şi Ion Grădişteanu, ministru al Lucrărilor Publice, au fost numiţi ca membri de onoare ai acestuia.
În 23 mai 1908, în Parcul Carol I, la Arenele Romane, a fost organizat, de către ACR, un concurs de îndemânare în conducerea auto.
Automobilul secolului - FORD Model T (1908-1927)
Dacă vă veți întreba în ce moment al existenței sale automobilul a dobândit statutul de obiect util precum telefonul, frigiderul sau ziarul, aflați că acest moment a coincis cu lansarea pe piață, în 10 octombrie 1908, a FORD-ului Model T. După acest moment automobilul nu a mai fost considerat o excentricitate și a fost acceptat ca un element de decor cotidian. Henry Ford (1863-1947) a fost primul producător de automobile care a realizat că pentru a obține supremația trebuie să ofere cumpărătorilor un model popular, ieftin și bun. Pentru realizarea proiectului Ford a apelat la serviciile inginerului Harald Wills. Acesta l-a convins pe Ford să achiziționeze, contra unei sume fabuloase, licența franceză pentru fabricarea unor oțeluri speciale cu vanadium. Deși un material scump, folosirea lui a permis scăderea aproape la jumătate a greutății noului automobil (aproximativ 650 kg).
Modelul T a surprins prin faptul că îngloba o serie de idei tehnice aplicate în premieră :
Sistemul de aprindere - preluat de la inginerul american John Heinz - consta într-o serie de magneți încorporați în volantul motorului care se roteau prin fața unor bobine generând curentul electric necesar funcționării automobilului;
Carterul motorului era confecționat din tablă;
Cutia de viteze semiautomată;
Pedalele automobilului au funcții atipice, cu excepția ambreiajului. Pedala din mijloc cuplează mersul înapoi. Pedala din dreapta acționează frâna pe transmisie. La exteriorul automobilului este plasată o manetă de frână ce acționează mecanic asupra roților punții spate. Accelerația și avansul se reglau manual prin intermediul unor pârghii montate în bord care i-au adus modelului porecla de "Ford-ul cu mustăți".
Confortul a fost îmbunătățit prin introducerea, începând cu modelele anului 1914, a acționării electrice a farurilor și a claxonului, urmată, în 1919, de completarea înstalației electrice cu demaror și dinam. Doar puntea spate este prevăzută cu un sistem de frânare, acționat manual.
In 1913 T-ul se fabrica integral pe bandă, fapt ce a redus timpul de ansamblare al unui automobil de la 12,5 h la numai 1,5 h. În acest scop, în perioada anilor 1915-1925, T-ul s-a fabricat doar în culoarea neagră (timpul de uscare naturală este mai scurt pentru o culoare închisă). Recordul atins în ceea ce privește numărul de unități fabricate într-o zi este uluitor: 9.108 bucăți. Producția de masă a făcut ca prețul să scadă continuu: 825 $ (1908), 348 $ (1922), 290 $ (1925). În anul 1925 prețul unui exemplar, 300 $, reprezenta salariului unui muncitor pe trei luni, în condițiile în care muncitorii uzinelor FORD câștigau aproape dublul salariului mediu pe ramură. Henry Ford, spre deosebire de ceilalți constructori ai vremii, nu era adeptul diversificării producției, ci a îmbunătățirii continue a unui model. Acest fapt i-a permis să treacă la producția de mare serie, realizând și o importantă scădere a costurilor.
În 19 ani de producție au părăsit porțile uzinei FORD 15.007.033 unități din modelul T, stabilindu-se un record depășit la sfârșitul anului 1972 de VW Beatle. Evoluția producției (exprimată în an/mii unități) a fost următoarea: 1908-10, 1909-17, 1911-70, 1912-170, 1915-240, 1916-585, 1917-700, 1918-832, 1919-950, 1922-1173, 1923-1817.
Principalele date tehnice: motor cu patru cilindri - de tip monobloc, cilindree 2984 cmc, alezaj 95 x 102 mm , turație maximă 1650 rot/min , putere maximă 22 CP, răcire cu apă, viteza maximă 65 km/h.
Și în România T-ul a fost foarte răspândit. Distrugerile războiului nu au ocolit însă automobilele. Foarte puține exemplare au supraviețuit. Un exemplar a cărui caroserie era refăcută în cea mai mare parte, participa înainte de 1989 la manifestările de gen din România. Deși propietarul său, dl. Eugen SÂRBU, s-a stabilit în SUA, automobilul se află încă în țară, stocat în zona județului Sibiu.
Imi amintesc că în copilărie am întâlnit acest exemplar pe străzile Bucureștiului. Automobilul părea desprins din peliculele cu Stan și Bran. Prima dată când l-am văzut aștepta "cuminte" în fața unui atelier de vulcanizare din zona Pieței Galați (există și astăzi). Mi-am întrerupt plimbarea cu bicicleta și am studiat curiosul automobil. Cel mai șocat am fost de roțile cu spițe din lemn, "încălțate" cu anvelope late de 3 degete. Dacă întâlnirea s-ar fi produs în zilele noastre m-ar fi surprins culoarea nespecifică pentru acest model (roșu) și efortul propietarului care practic reprodusese integral caroseria.
Recent un coleg de club mi-a arătat un alt T deținut de un bucureștean. Acest exemplar pare recuperat de pe fundul mării. Rugina a mușcat mortal caroseria, începând din zona șasiului. Propietarul ne-a mărturisit că dorește să vândă automobilul în străinatate. Prețul? 10 mii de dolari !!! Pe piața mondială a automobilelor de colecție exemplarele perfect întreținute (și nu restaurate - trebuie să vă gândiți la exemplare ce mai au încă vopseaua originală!! ) sunt oferite spre vânzare la prețuri cuprinse între 15 și 30 de mii USD.
În ianuarie 1909 are loc recunoaşterea oficială a ACR de către Statul Român. Camera Deputaţilor (la 22 ianuarie 1909) şi Senatul (la 19 februarie acelaşi an) au acordat A.C.R. investitura, iar la 13 martie 1909 apărea în Monitorul Oficial LEGEA cu articol unic, în care se prevedea: “Se recunoaşte Societăţii Automobil Club Român din Bucureşti calitatea de persoană morală, pe baza alăturatelor statute”. Era semnat, astfel, actul oficial de existenţă a Automobil Clubului Român.
ACR propune Ministerului de Interne patru semne de circulaţie, care să fie montate în punctele periculoase de pe şosele: “cotitură”, “răspântie”, “cale ferată” şi “groapă”, toate purtând inscripţia “Automobil Club Român.
User avatar
Schumy
Membru de elita
Membru de elita
Posts: 767
Joined: 04 Jan 2008, 18:04
Location: Bucuresti

Re: Istoric al automobilismului sportiv din România

Post by Schumy »

poze
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.

User avatar
Schumy
Membru de elita
Membru de elita
Posts: 767
Joined: 04 Jan 2008, 18:04
Location: Bucuresti

Re: Istoric al automobilismului sportiv din România

Post by Schumy »

1
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
User avatar
George
Administrator
Administrator
Posts: 6950
Joined: 11 Dec 2006, 21:18
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Istoric al automobilismului sportiv din România

Post by George »

Un rezumat foarte interesant:
http://autoturism.rdslink.ro/ist.htm
ARO CLUB ROMANIA

Post Reply