Motociclete si Biciclete.

Despre masinile fabricate dupa 1945 si pana-n prezent

Moderators: Werner, mariusjaz

User avatar
Misi din Cluj
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 1005
Joined: 24 Oct 2007, 10:37
Location: Cluj-Napoca

Re: Mobra si Pegas

Post by Misi din Cluj »

Din fericire, cu motorul nu erau probleme grave. Segmentare+rulmenti+ simeringuri noi. Doar atat, era foarte putin uzata  :)
Problema era cu rotile, caci la demontare mi s-au rupt cateva spite si era tare greu sa gasesc altele de aceeasi dimensiune. Pe la urma, la piata de vechituri, am gasit o roata de Simsoneta, de la care am luat spitele. ;)
Gaz 69 AM -1962; Aro 10 Mk1 - 1980

bachus_21

Re: Mobra si Pegas

Post by bachus_21 »

Misi din Cluj wrote: Intre prima serie de Carpati si Mobra Hoinar (prezentat de George) au mai existat Carpat Super, Mobra 50, Mobra 50 Super, Minimobra.

De fapt ordinea cronologica era:

IMS 53
Carpati
Carpati Super
Mobra 50
Mini Mobra
Mobra 50 Super
Mobra Hoinar
Intre 50 Super si Hoinar a fost Turist.
User avatar
Victor
Membru de elita
Membru de elita
Posts: 682
Joined: 08 Feb 2008, 17:03
Location: Bucuresti

Re: Mobra si Pegas

Post by Victor »

Carpati de vanzare . Mentionez ca anuntul e pe retromobil.ro
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
Last edited by SERGHEI on 05 Nov 2008, 14:33, edited 1 time in total.
Nu Fura! Guvernul Uraste Competitia.
User avatar
gnok
Incepator
Incepator
Posts: 38
Joined: 17 Apr 2008, 00:27
Location: Selimbar
Contact:

Re: Mobra si Pegas

Post by gnok »

o intrebare off topic...se aplica aceleasi norme de inmatriculare ca la automobile in cazul ...mobrei de exemplu?...se pot inmatricula pe retro?...
pajero ...

User avatar
ydaniel
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 4674
Joined: 13 Jun 2007, 11:46
Location: bucuresti
Contact:

Re: Mobra si Pegas

Post by ydaniel »

reclama
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
cand esti bun nu-si amintesc,
cand esti rau nu te uita
User avatar
raduAro
Membru
Membru
Posts: 108
Joined: 06 Feb 2010, 23:32
Location: Leresti-Arges/Brasov
Contact:

Re: Mobra si Pegas

Post by raduAro »

Ce mai bicilceta a fost pegasul.tin minte prima mea bicicleta a fost un Pegas rosu adus de parintii mei de la Brasov,aia bicilceta nu am avut nici o treaba cu ea mergea de rupea pamantul,iar reparatii ii faceam din an in paste.Din pacate la varsta de 10 ani a trebuit sa o dau pentru ca imi ramasese mica si, de atunci pana acum am mai avut 2 biciclete ,nici una mai buna decat Pegasul ,ba la una mi s-a rupt cablul de frana,la alta mi s-a rupt camasa de la rulmenti de la roata fata si a trebuit sa schimb roata cu tot.In concluzie nu se mia face nimic cum se facea odata.
User avatar
yo2ogm
Membru Devotat
Membru Devotat
Posts: 256
Joined: 29 Jun 2009, 09:38
Location: Buzias, jud.Timis

Re: Mobra si Pegas

Post by yo2ogm »

Subscriu la cele de mai sus. Am avut si eu un Pegas cu care treceam peste borduri in plina viteza fara nici o problema, nu s-a stricat niciodata,n-am mai avut niciodata o bicicleta mai buna ca aia.
ARO 10,4 DIESEL, 2005
OPEL NEW CORSA DIESEL, 2008
tel. 0770403936
User avatar
P7579PK
Incepator
Incepator
Posts: 18
Joined: 21 Feb 2010, 15:54

Re: Mobra si Pegas

Post by P7579PK »

he he,
inca am un pegas cu sa scurta functional, care desi a fost bicicleta copilariei acum imi dau seama cat de greu e de pedalat pe ea asa cu o singura foaie si un singur pinion, o folosim cat e vara de lunga (pt vizitatori ;) ) pt plimbari prin padure, si surprinzator este extrem de robusta, si mai am inca un cadru complet cu ghidon si sa dar care nu are roti.
Am vorbit cu cineva ce vinde piese si accesorii, dar pretul solicitat pt cele 2 roti echivaleaza cu pretul unei biciclete noi.
Copil fiind am avut Pegas-ul cu sa lunga pe care l-am customizat ;D, adica am arucat aripile si saua lunga si am folosit una normala, iar pe roata fata am montat cauciuc de spate pastrand coarnele mari......si uite asa a luat nastere primul montebike (adevarat ca ne-am inspirat dupa BMC-urile vazute la video), ce pot sa va garantez... saream orice fel de bordura pietroi sau eu mai stiu ce obstacole ne apareau in fata.
cand vecinul nostru si-a cumparat o Mobra ... toata lumea era incantata iar mai apoi cu mult jind ne uitam la Mobra Haiduc ce parea atat de sportiva si sexi, in comparatie cu cea clasica.
hmmm .... putem spune ca am avut o copilarie frumoasa
WJ 3.1 TD
User avatar
YoKoMy
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 1065
Joined: 22 Apr 2010, 17:57
Location: Resita

Re: Mobra si Pegas

Post by YoKoMy »

Mobra de CS gasita prin Timisoara.
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
Image
User avatar
ydaniel
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 4674
Joined: 13 Jun 2007, 11:46
Location: bucuresti
Contact:

Re: Mobra si Pegas

Post by ydaniel »

Mobra cu toba de Hoinar.
costy84
Moderator
Moderator
Posts: 5222
Joined: 04 Feb 2011, 19:23
Location: Mangalia

Re: Mobra si Pegas

Post by costy84 »

You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
costy84
Moderator
Moderator
Posts: 5222
Joined: 04 Feb 2011, 19:23
Location: Mangalia

Re: Motociclete si Biciclete.

Post by costy84 »

Text preluat: http://www.motociclism.ro/forum/index.p ... -victoria/

Aceasta este povestea primei motociclete romîneşti, I.M.S.-53, fabricată în doar zece exemplare.
Sursa: "O maşină străbate lumea", de Ion Chingaru şi Cornleiu Filip, Ed. Sport Trurism (dec. 1987).

Drumul spre automobil l-am pornit cu... motocicleta, obişnuiesc să spună oamenii mai <<vechi>> ai întreprinedrii, adică aceia care au şi fabricat-o. Oricine doreşte poate s-o admire. Se află expusă la loc de cinste în noua expoziţie din pavilionul central, în care este reconstituită prin exponate, panouri, fotografii şi grafice evoluţia unităţii.
Dar să ne întoarcem în timp, la începutul aniilor cinezeci. Oamenii îşi amintesc iar documentele vremii confirmă spusele lor. Spre exemplu, în anul 1951, Întreprinderea Metalurgică de Stat, Cîmpulung, cu se numea pe atunci, oamenii îi spuneau simplu I.M.S., număra 560 de angajaţi.
Continua să persiste aceiaşi cronică lipsă de cadre tehnice, existând abia şaptezici şi opt de tehnici şi maiştrii şi numai trei ingineri. Dar, aşa cum se sublinia prin şedinţe, la diferite întruniri şi analize, <<problema era în curs de rezolvare>>, adică, în acel an toamna, s-au numărat cei şaptezeci şi nouă de <<boboci>>, absolvenţi ai primei şcoli profesionale ce funcţiona pe lîngă întreprindere. Dacă numărul şi calificarea personalului era în continuă creştere, nu acelaşi lucru se putea sune şi despre halele de prodcucţie, despre dotarea tehnică.Spaţiul de fabricaţie a devenit tot mai îngust, deşi se mai amenajase o baracă, intrată în patiomoniul fabricii odată cu Naţionalizarea în 1948.
Altele erau însă atinci preocuparile arzătoare ale oamenlior. Li se oferea o nouă şansă de afrimare. După izbînda cu ringurile şi flazerele, poate o compensaţie pentru transferarea produselor amintite la Cluj, muncitorilor li s-a pus din nou la încercarea ambiţia şi potenţialele creatoare: să realizeze primele motocilcte româneşti! Era o provocare pe măsura entuziasmului. Unul dintre venetici, din cei nouăsprezece <<întemeiteori>>, veniţi în 1944 de la Braşov şi rămaşi, Octavian Waschievici, cel zis Roşcovanul, a urcat repede trepetele afirmării devenind şeful proiectării. Şi de acolo începea tot greul. Porneau, cum se spune cu mîinile goale. Nu tu documentaţie pusă la punct, nici tu pregătire tehonoligică, nici atîtea şi atîtea altele. Rememorînd, veteneranul zîmbeşte şi se întreabă dacă acum, în anii optzeci, tinerii s-ar apuca cu mijloacele lor de o asemenea treabă. Entuziasmul pe care l-au avut ei a faăcut însă să cadă toate obstacolele.
Lui Octavian Waschievici i s-a alăturat Ion Mesaroş, venit de la Reşiţa, alergător năstruşnic în cursele de motocross, cu motocilcetă meşterită de el. Alţi doi, <<cooptaţi în colectivul motocicletelor>>, Costică Constantinescu şi Victor Bălăşoiu, au făcut lungul drum pînă la Arad ca să-şi cumpere cite o motocicletă. Voiau astfel <<să se documnteze pe viu>>. De fapt, în jurul poriectării şi fabricării celor zece motociclete pentru omolgare era polarizat interesul general. Mai înîi s-a desenat o motocicletă în mărime nataurală, căutîndu-se să aibă o linie cît mai simplă, dar originală, individualizînd-o faţă de celelalte existente, produse de firme străine de renume. Dar, partea cea mai grea s-a dovedit a fi pregătirea pentru fabricaţie. Erau atîţia <<specialişti>>, cu tot atîtea păreri, iar nepotrivirile dintre schiţe, iar nepotrivirile dintre schiţe, calcule şi măsurători au porvocat un adevărat calvar, tradus în nopţi devenite zile, în sicuşii şi în dispute, în căutări, frămîntări, muncă.

Florea Leonida, alt veteran, şi el facînd parte dintre <<cei nousprăzece descălecătroi şi ctitiori>>, numit şi cititul, darâtorită psiunii sale necurmate pentru literarură, povesteşte:
<<… Proiectanţii, ce să vă spun, adică oamenii lui Waschevici se descurcaseă binişor, nimic de zis. Dar vorba aia, teoria ca teoria! Pe hîrtie totul era frumos, merfgea de minune, însă practica ne-a pus pe... lapte dulce ! Încordarea, timp de vreo două luni, a fsot atît de mare, încît nu se mai ştia care erau proiectanţii şi care erau <<şeibarii>>, cum ni se spunea nouă, celor cu <<practica>>. E derept că lucram meşteşugăreşte, piesă cu piesă, iar din cele stricate cred că am mai fi putut face vreo alte douăzeci de motociclete. Deh, aşa-i la început, mai ales cu sculele şi maşinile pe care le aveam noi pe atunci ...!... Nenorocirea era la tratamente. Acolo ne <<picau>> piesele. Petre Moldoveanu nici u mai avea curajul să le bage în cuptor fără să fie asista de cinvea din conducere. Tainele şi <<capcanele>> ne pîndeau la orice pas, la fiecare nouă încercare, chiar dacă făceam totul cu cea mai mare atenţie.
Se apropia primăvara. Avusesm o iarnă geroasă, care ne cam ţinuse pe loc, şi ne-am trezit în criză de timp. Ce era de făcut? Sala de şedinţe a fost <<mobilată>> în loc de scaune, cu paturi şi transformată în dormitor. Dănil, zis <<Isteţul>>, acăzut odată de la <<etaj>>. Dormea într-un pat suprapus. Singur şi-l alesese. Mereu repeta că astfel <<e-n aer>>. Nimic de zis, era un rectificator cu mînă de aur, cel mai bun dintre toţi, dar, ca un făcut, de data asta nu-i mai ieşeau suprafeţele la micron. De aceea, în taote şedinţele se plîngea că abrazivele nu sînt bune, dar pînă la urmă s-a văzut că alta era pricina. Materialul îi juca festa; suprafeţele nu se cimentau uniform datorită aliajului necorespunzător.
Mobilizaţi pe loc uitaserăm cum mai arată casa şi familia. Mîncam la cantină, iar scurgerea timpului o realizam numai odată cu venirea întunericlui nopţii, ce ne trimitea, frînţi de obolseală, pe paturile nosatre slăbite din încheieturi şi acoperite cu saltele de paie. Ne înveleam cu două pături împrumutate de la uniteatea militară, car nu ne plîngeam noi de asta.
Cînd apărea directroul Victor Glosaru ne cam apuca tremuratul. Plin de energie, ca un tigru flaămînd, se învîrtea printre noi, dînd dispoziţii, chetionînd, ameninţînd, după care trebuia să plece la vreo şedinţă ce-l aştepta. Dar nu numai el directroul, era cu ochii pe noi, ci şi alţii, mai mari, de la regiune şi minister. Li se spunea că treaba merge bine şi termenele vor fi respectate. Vai de binele nostru ! Numai noi ştiam cît era de încurcată. Aşa au trecut şase zile şi şase nopţi în care am lucrat cu sufletul la gură pînă cînd am văzut-o coborîtă de pe planşeta proiectanţilor în curtea fabricii. Era în joc ambiţia noastră de meseriaşi ! Păi, noi eram doar simpi strungari sau frezori? Făceam şi pe dracu, nuami să iasă ! Tebuia nu doar să reuşim descifrarea tainelor, a nepotrivirolor dintre liniile trase în tuş pe hîrtia de calc şi piesele nosatre, dar şă nimeri şi aliajele şi oţelurile reci necesare. Ce mai ! S-a lucrat cu suflet şi lacrimi ! Dacă n-ar fi fost Pisău, Mitică Georgescu, Holboşan ori Armeanu, nu mai făceam noi motocicletele, vorba aia, nici la paştele cailor ! Sau ce să mai zic de Vasile Diaconu, de Chirţă ! Ehei, prin ce am trecut atunci, dar am izbîndit. Asta a contat .... >>
Atît de fromos vorbeşte nenea Florică <<Cititul>>, că nu te mai saturi să-l asculţi. Şi ce memori are ! Ne-a vorbit despre felul cum se asigurau cele necesare muncitorilor în acei ani grei, plini de lipsuri, în care elemente duşmănoase încercau sa producă derută, speculînd, dosind produsele etc. Au fost atunci organizate aşa numitele economate. Costică Dănilă şi Gică Berculescu s-au ocupat de înfiinţarea şi buna lor funcţionare în fabrică.
Rememorînd succesul primelor motociclete nici Ghiţă zaiţ nu-şi poate ascunde lacrimile nostalgiei. După o toamnă şi o iarnă în care au lucrat în <<draci>>, primăra şi-au văzut <<bobocii>> mergînd. Promsiunea, cuvîntul lor muncitoresc, a fost respectă. De ziua internaţională a celor care muncesc, la 1 Mai 1953, la mare defilre din Capitală, prin faţa tribunei oficiale au trecut primele zece motociclete româneşti, purtînd pe rezervor cu litere de-o şchioapă o npuă marcă: I.M.S.-53. Nea Luigi, alt veteran era şeful coloanei, iar directorul Grsoaru, aflat în tribună, îi privea cu emoţie şi mîndrie. Oamenii n-au uitat nici un amănunt. La ora 10,45 vocea crainicului de la Bucreşti lansa în eter, prin staşiile postului de radio naţional, vestea cea mare: <<acum, prin faţa tribunei oficiale defilează primele motociclete româneşti realizate prin inteligenţa şi hărnicia metalurgisţilor musceleni ! >> .
Acasă, la Cîmpulung, toată suflarea oraşului era în preajma difuzoarelor şi traăia momentul izbîndii. Iar nea Ghiţă nu uită să ne amintească ce veselie a fost, cum a fost sărbătorit evenimentul, adăugînd că, la naşterea primelor motociclete, i-au apăru primele fire de păr alb !
Oamenii trăiau în continuare euforia succesului. Calea <<cailor putere>> fusese abia deschisă de cele zece motociclete. Cîte planuri şi speranţe nu se făureau atunci, mai ales că la început se vobrea despre o producţie de mii de bucăţi ! Dar entuziasmul celor de la uzină avea să fie prea repede curmat ! Chiar în toamna aceluiaşi an ministerul de resort a decis sistarea producţiei de motociclete şi includera în planul de porducţie, a pieselor de schimb pentru automobile. Ion Zmandea, unul dintre localnci, reîntors în uzină cu diplomă de inginer, îşi aminteşte cum a primit vestea cu lacrimi în ochi şi jale în suflet. Fiind student la politehnica din Braşov, a pus şi el <<umărul>> la proiectarea şi realizarea motocicletelor, iar apoi, cînd au fost gata, a văzut acolo o cursă de motocros în care <<puiul>> lor, I.M.S-53, s-a bătut de la egal la egal cu partenere celebre: Jawa, BMW şi Simsson.
Treptat, oamenii au uitat de această <<frustare>> şi s-au pus din nou pe treaabă, la fel de plin de entuziasm şi de alte speranţe.
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
costy84
Moderator
Moderator
Posts: 5222
Joined: 04 Feb 2011, 19:23
Location: Mangalia

Re: Motociclete si Biciclete.

Post by costy84 »

costy84
Moderator
Moderator
Posts: 5222
Joined: 04 Feb 2011, 19:23
Location: Mangalia

Re: Motociclete si Biciclete.

Post by costy84 »

http://pilotmagazin.ro/2013/01/povestea ... arul-aiud/

Povestea motocicletei romanesti proiectata de 3 INGINERI DE AVIATIE si construita de 40 de DETINUTI din Penitenciarul Aiud
Memorialul de la Sighet adaposteste, intre peretii umezi si reci, care au fost martorii unor violente si crime de neinchipuit fata de elita tarii din perioada comunista, prototipul unei motociclete proiectata de trei ingineri de aviatie.

Roasa de rugina, parca asteptand pe cineva sa o reconditioneze, piesa – unicat propteste o foaie A4 pe care stau scrise urmatoarele randuri:
Penitenciarul Aiud a fost cunoscut ca inchisoare, dar foarte putin ca unitate de productie! „Sectia Aiud Fabrica” a devenit intre anii 1949-1963, o unitate de productie in domeniul metalurgiei si lemnului. Dezvoltarea s-a facut prin „autoutilare”. A existat un serviciu tehnic, compus din ingineri si tehnicieni detinuti, care, in intervalul anilor, au proiectat si executat proiecte de utilaje si masini unelte pentru prelucrarea lemnului si a metalului.

Una din cele mai fanteziste comenzi care a venit la Directia Generala a Penitenciarelor, a fost proiectarea si fabricarea unei motociclete, cu motor cu tot. Spre surprinderea generala, comanda a fost realizata in anii 1954-1955 de un grup format din trei ingineri de specialitate aeronautica, si anume:
- Ing. Adrian Stambulianu, (fost director tehnic la uzinele IAR Brasov), care a proiectat ideea generala de constructie, calculele de rezistenta si de solicitari tehnice
- Ing. Comandor Constantin Nicolau (fost director tehnic al Aeronauticii Militare) a fost responsabil de proiectarea cutiei de viteze si ambreiajului,
- Ing Sorin Tulea, (fost inginer la serviciul de incercari avioane din uzinele IAR Brasov), cel care a realizat mapa desenelor de executie, desenul general al motocicletei si al motorului, al franelor, suspensiei, instalatiei electrice, precum si stabilirea tolerantei de fabricatie.
Materialele necesare fabricarii motorului au fost extrase din piesele de motoare de aviatie “Wright” si “Cyclone” de fabricatie americana, camasa cilindrilor motorului a fost realizata prin turnare din chiulasele originale americane, la fel pistoanele si carterul motocicletei. In etapa de constructie, s-a facut chiar si un stand de incercari la care s-a facut rodajul motorului boxer, care a mers la 8.000 ture/minut.
Aceasta lucrare nu s-ar fi putut realiza fara profesionalismul celor 40 de detinuti meseriasi, considerati cei mai buni din sectia Aiud Fabrica.
Motocicleta a fost recuperata de Ing. Adrian Strambulian, care, dupa eliberarea din 1964, a fost reabilitat, reluandu-si functiile stiintifice de dinainte de arestarea sa ca social-democrat.
Singurul supravietuitor al grupului de proiectanti de la Aiud, Ing Sorin Tulea, a pus-o la dispozitia Memorialului Sighet, in 1998.

http://andreistroescu.blogspot.ro/2011/ ... xxxvi.html
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.

Post Reply