S-ar putea spune despre noi ca suntem in esenta niste visatori. Cantonati poate intr-o Romanie cu uzine, care, culmea, nu aveau ca obiect de activitate poluarea mediului; cu mesteri si ucenici, imbracati in salopete, din ale caror maini intotdeauna murdare ieseau bijuterii de care barbatii – mai putin stresati si cu mult mai mult timp liber decat in Romania moderna de astazi – erau pasionati. Bijuterii despre care apoi vorbeau intr-un limbaj codificat, inteles numai de ei, numindu-le IMS 57, M 59, M461, ARO 24, ARO 10.

O Romanie in care principala preocupare a conducatorilor auto nu era nici locul de parcare, nici stradutele laterale pe care ar putea ajunge numai cu cateva minute mai repede la destinatie, decat daca ar alege sa stea la coada interminabila de la urmatorul semafor, nici uimirea fata de produsele propriei imaginatii atunci cand injuraturile uzuale la adresa colegilor de trafic se dovedesc a fi perimate.

Vorbim despre vremuri in care preocuparea principala a soferului roman era alta: propria masina. Aceea pe care o spala in fata blocului, inarmat  cu galeata, burete si sampon si pe care o stergea apoi cu atingeri aproape senzuale, de teama sa nu ramana vreo pata care i-ar fi putut strica perfectiunea obiectului veneratiei sale sau propria lui reputatie printre vecinii de scara. Pe care o scotea cu mandrie la sosea in duminicile in care ii venea randul sa circule, cuvintele de alint pe care i le adresa numai ei, starnind de fiecare data gelozia sotiei.

In astfel de vremuri s-a nascut ARO, un timp al oamenilor mult mai preocupati de pasiunile lor. Pentru ca da, pana la urma despre asta e vorba, despre pasiune si entuziasm.

Ce altceva credeti ca ne mana sa pornim pe coclauri cu batranul ARO, cand afara sunt minus … multe grade? Ce ne face, nu doar sa strabatem carari de munte, ci sa ne creem propriile carari si mai apoi sa facem un pariu cu noi insine ca le putem parcurge?

Poate doar momentul cand gasca te aplauda pentru indemanarea de care pana nici tu nu te credeai in stare, poate secundele in care inima ti-o ia la goana si iti simti sangele cum curge mai repede si mai repede prin vene, fapt care nu te sperie, pentru ca stii ca nu se datoreaza tensiunii tale oscilante. Ai invatat ca se cheama adrenalina, desi stii ca nici fraze intregi nu ar putea descrie ceea ce ai simtit, daramite un singur cuvant!Asa suntem noi, raspundem prezent ORIUNDE si ORICAND putem veni insotiti de vechiul nostru tovaras, batranul ARO. Ca orice batran, suntem siguri ca va fascina atat pe cei pur si simplu curiosi sa-i afle tainele, cat si pe cei suficient de maturi incat sa stie ca aceasta ar putea fi o intalnire de neuitat. E drept ca din cand in cand, trebuie sa mai si depanam, ca, deh, anii lasa intotdeauna urme.

Mai demontam un cardan si-i schimbam culisanta, mai schimbam un pivot iesit din bascula … dar reusim intotdeauna sa ne intalnim, si atunci, cate povesti avem sa depanam!

Suntem o mana de oameni cu o pasiune comuna. Suntem mandri de acest produs romanesc, fara a fi nationalisti, chiar cu riscul de a fi judecati drept utopicii inadaptati ai acestui sat global in care traim. Noi stim ca lucrurile vechi nu sunt intotdeauna invechite.

Suntem foarte siguri ca multi dintre voi simt asemenea noua. Daca va numarati printre ei sau daca pur si simplu v-am facut curiosi, sunteti bineveniti printre noi!